Minunea creatiei

Niste poze facute de mine cu un binoclu astronomic lui Venus. Minunea creatiei lui Dumnezeu!

The Word

Nu de mult a aparut noua librarie virtuala crestina! Puteti sa aveti peste 200 de carti si aveti si Bilbia Cornilescu in romana  http://www.theword.net/

Libronix

A aparut programul Libronix! Este o biblioteca digitala in limba engleza! Are peste 6000 de carti!

Il puteti descarca de pe http://www.nelsonministryservices.com/nms/support.asp?cat=45&faq=298

 

 

Buna Ziua

Nu am mai putut scrie pe blog deoarce am fost plecat in concediu vara asta! O sa incepsa scriu peste o luna! Va multumesc!

Care sunt semnele vremurilor de la sfarsitul lumii?

Întrebare: Care sunt semnele vremurilor de la sfârşitul lumii?

Răspuns: Matei 24:5-8 ne oferă informaţii importante care ne ajută să discernem ceea ce se va întâmpla în vremurile sfârşitului lumii: “Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Creşterea numărului de falşi mesia, înmulţirea războaielor, foametei, plăgilor şi dezastrelor naturale – acesea sunt “semnele” vremurilor de sfârşit. Chiar şi în acest pasaj, iată, primim un avertisment. Nu trebuie să fim amăgiţi (Matei 24:4), întrucât aceste lucruri sunt doar începutul durerilor (Matei 24:8), sfârşitul urmând să se întâmple mai târziu (Matei 24:6).

Multe persoane înterpretează aceasta prin aceea că fiecare cutremur de pământ, fiecare criză politică şi fiecare atac asupra poporului Israel reprezintă semne sigure că sfârşitul lumii este foarte aproape. Cu toate că într-adevăr astfel de evenimente fac parte din categoria semnelor sfârşitului lumii, totuşi ele nu sunt în mod necesar semne că sfârşitul lumii a şi venit. Apostolul Pavel a avertizat asupra faptului că zilele de pe urmă se vor caracteriza printr-o creştere marcantă a învăţăturilor false: “Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1). Ultimele zile ale pământului sunt descrise ca “vremuri periculoase” datorită creşterii caracterului păcătos şi plin de răutate al oamenilor şi datorită faptului că oamenii se vor împotrivi în mod vădit adevărului biblic (2 Timotei 3:1-9; citiţi de asemenea 2 Tesaloniceni 2:3).

Alte semne posibile includ reconstrucţia unui templu de închinare evreiesc în Ierusalim, creşterea ostilităţii împotriva Israelului precum şi orientarea lumii către o singură guvernare, mondială. Cel mai important semn al sfârşitului lumii este, totuşi, poporul Israel. În 1948, Israel a fost recunoscut ca stat suveran pentru prima oară în istorie după anul 70 d. Hr. Dumnezeu îi promisese lui Avraam că urmaşii lui vor avea Canaanul ca ţară unde vor locui pentru totdeauna (Geneza 17:8), iar Ezechiel a profeţit restaurarea fizică şi spirituală a poporului Israel (Ezechiel 37). Ţinând cont de faptul că Israel este o naţiune recunoscută cu un teritoriu propriu, acest lucru devine foarte important în lumina profeţiei cu privire la sfârşitul lumii, întrucât din punct de vedere escatologic Israel este un element marcant (Daniel 10:14; 11:41; Apocalipsa 11:8).

Cu aceste semne ale sfârşitului lumii, putem discerne în ceea ce priveşte evenimentele care vor avea loc la sfârşitul lumii. Totuşi, nu trebuie să interpretăm orice eveniment singular ca indicaţie clară asupra sosirii imediate a sfârşitului lumii. Dumnezeu ne-a oferit suficiente informaţii astfel încât să fim pregătiţi pentru sfârşitul lumii, dar şi suficient de limitate pentru a nu deveni aroganţi.

Cum pot sa fiu umplut cu Duhul Sfant?

Întrebare: Cum pot să fiu umplut cu Duhul Sfânt?

Răspuns: Unul dintre versetele-cheie în care se discută despre umplerea cu Duhul Sfânt în zilele noastre este Ioan 14:16, în care Iisus a promis că Duhul Sfânt va locui în credincioşi şi că acest lucru va fi permanent. Este totuşi important să facem distincţia între primirea Duhului Sfânt şi umplerea cu Duhul Sfânt. Primirea Duhului Sfânt nu este un lucru rezervat unui număr restrâns de credincioşi, ci dimpotrivă este pentru toţi credincioşii. Există o sumedenie de referinţe din Sfânta Scriptură care susţin această concluzie. Prima dintre ele se referă la faptul că Duhul Sfânt este un dar destinat tuturor celor care cred în Iisus, fără excepţie, şi fără a fi impuse alte condiţii pentru a primi acest dar, în afara credinţei în Hristos (Ioan 7:37-39). Cea de-a doua se referă la faptul că Duhul Sfânt este dăruit în momentul mântuirii. Efeseni 1:13 indică de asemenea faptul că Duhul Sfânt este dăruit în momentul mântuirii. Galateni 3:2 arată din nou acelaşi adevăr spunând că pecetluirea şi primirea Duhului Sfânt au loc simultan la momentul punerii credinţei în Iisus. A treia referinţă importantă se referă la faptul că Duhul Sfânt locuieşte permanent în credincioşi. Duhul Sfânt este dat credincioşilor ca o arvună/avans, sau ca o modalitate de identificare viitoare în momentul glorificării în Iisus Hristos (2 Corinteni 1:22; Efeseni 4:30).

Porunca umplerii cu Duhul Sfânt din Efeseni 5:18 vine însă în aparent contrast cu învăţătura anterioară. Adevărul este că noi ar trebui să fim dăruiţi complet Duhului Sfânt astfel încât să aparţinem Lui în totalitate, sau, altfel spus, să fim umpluţi de El. Romani 8:9 şi Efeseni 1:13-14 arată că El locuieşte în fiecare credincios, însă El poate fi întristat (Efeseni 4:30), iar lucrarea Sa în interiorul nostru poate fi stinsă (1 Tesaloniceni 5:19). Atunci când permitem acestor lucruri să se întâmple în vieţile noastre, de fapt nu mai experimentăm plinătatea lucrării şi puterii Duhului Sfânt în şi prin noi. A fi umplut cu Duhul Sfânt trebuie ca El să fie liber să ocupe fiecare parte a vieţii noastre, călăuzindu-ne şi întreptându-ne viaţa. Puterea Sa poate fi apoi experimentată prin noi astfel încât ceea ce facem noi reprezintă lucrări roditoare pentru Dumnezeu. Umplerea cu Duhul Sfânt nu se regăseşte numai în faptele noastre, ci se aplică deopotrivă gândurilor şi motivaţiilor care stau la baza faptelor noastre. Psalmul 19:14 spune: “Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu.”Păcatul este ceea ce ne separă pe noi de umplerea cu Duhul Sfânt, şi supunerea noastră faţă de Dumnezeu este ceea ce face ca umplerea cu Duhul Sfânt să continue. Cu toate că concentrarea noastră trebuie să fie pe a fi umpluţi cu Duh Sfânt aşa cum ni se porunceşte în Efeseni 5:18, rugăciunea în sine prin care cerem să fim umpluţi cu Duhul Sfânt nu este totuna cu a fi în fapt umpluţi cu Duhul Sfânt. Numai supunerea noastra totală faţă de Dumnezeu şi faţă de poruncile Sale oferă Duhului Sfânt libertatea de a lucra în noi. Întrucât noi toţi suntem fiinţe păcătoase, este imposibil să fim umpluţi cu Duhul Sfânt tot timpul. De îndată ce experimentăm păcatul în viaţa noastră ar trebui să ne reînnoim angajamentul de supunere faţă de Dumnezeu şi de a ne lăsa conduşi de El, pentru ca în acest fel să fim din nou umpluţi şi conduşi de Duhul Sfânt.

Mai sus aveti un buton download de unde puteti descarca predici despre Duhul Sfant

Ce este mantuirea?

Întrebare: Mântuirea este numai prin credinţă, sau prin credinţă plus fapte?

Răspuns: Aceasta este probabil cea mai importantă dintre toate întrebările legate de teologia creştină. Această întrebare reprezintă cauza Reformei – despărţirea între Biserica Protestantă şi Biserica Catolică. Răspunsul la această chestiune reprezintă principala diferenţă între creştinismul biblic şi cele mai multe dintre cultele aşa-zis creştine. Este mântuirea numai prin credinţă, sau prin credinţă însoţită de fapte?Sunt eu mântuit numai prin credinţa în Iisus, sau trebuie atât să cred în Iisus dar şi să fac anumite lucruri ca să fiu mântuit?

Lămurirea chestiunii legate de mântuirea exclusiv prin credinţă sau mântuirea prin credinţă plus fapte este complicată de o serie de pasaje biblice dificil de pus cap la cap. Comparaţi Romani 3:28, 5:1 şi Galateni 3:24 cu Iacov 2:24. Unii văd o diferenţă între ceea ce spune Pavel (mântuirea numai prin credinţă) şi Iacov (mântuirea prin credinţă plus fapte). În realitate, Pavel şi Iacov nu se contrazic absolut deloc. Singurul punct de contradicţie pe care unii îl reclamă este legat de relaţia dintre credinţă şi fapte. Pavel spune din punct de vedere dogmatic că mântuirea este numai prin credinţă (Efeseni 2:8-9) în timp ce Iacov pare să spună că mântuirea este prin credinţă plus fapte. Răspunsul la această aparentă problemă se găseşte în examinarea a ceea ce spune Iacov. Iacov combate credinţa pe care o poate avea o persoană fără a face fapte bune ca efect al credinţei (Iacov 2:17-18). Iacov atrage astfel atenţia asupra faptului că o credinţă autentică în Hristos va conduce la o viaţă schimbată şi la fapte bune (Iacov 2:20-26). El nu spune că mântuirea este prin credinţă plus fapte, ci mai degrabă că o persoană care este cu adevărat mântuită prin credinţă va face fapte bune ca o consecinţă a mântuirii. Dacă o persoană spune că este credincioasă dar nu se văd fapte bune în viaţa sa – atunci este posibil ca acea persoană să nu aibă o credinţă autentică în Hristos (Iacov 2:14, 17, 20, 26).

Apostolul Pavel spune acelaşi lucru în epistolele sale. Roadele bune pe care credincioşii trebuie să o aibă în vieţile lor sunt enumerate în Galateni 5:22-23. Imediat după ce ne spune că suntem mântuiţi prin credinţă şi nu prin fapte (Efeseni 2:8-9), Pavel ne informează că am fost creaţi să facem fapte bune (Efeseni 2:10). Apostolul Pavel face referire la aceeaşi schimbare semnificativă în viaţa credinciosului pe care şi Iacov o aştepta de la credincioşii adevăraţi: “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)! Iacov şi Pavel nu se contrazic în învăţătura lor cu privire la mântuire. Ei abordează numai acelaşi subiect din perspective diferite. Pavel se focalizează pe mântuirea numai prin credinţă, în timp ce Iacov atrage atenţia asupra faptului că o credinţă autentică în Hristos are drept consecinţă firească facerea de fapte bune.

Anunt

Nu o sa pot posta nimic maine si poimaine deoarece voi pleca la o biserica din Reghin!

Este Biblia relevanta pentru zilele noastre?

Întrebare: Este Biblia relevantă pentru zilele noastre?

 Răspuns: Evrei 4:12 spune: “Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”. Chiar dacă Biblia a fost scrisă de mai bine de 40 de oameni de-a lungul unei perioade de peste 1500 de ani, acurateţea şi relevanţa ei pentru zilele noastre rămân neschimbate. Biblia este singura sursă obiectivă în ceea ce priveşte întreaga revelaţie pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor cu privire la El Însuşi şi la planul Său de mântuire pentru omenire. Biblia înmagazinează o mare cantitate de informaţii despre lumea înconjurătoare, lucruri care au fost confirmate prin observaţii ştiinţifice şi cercetări. Unele dintre pasajele relevante în acest sens includ Levitic 17:11, Eclesiastul 1:6-7, Iov 36:27-29, Psalmul 102:25-27 şi Coloseni 1:16-17. Pe măsură ce se descoperă în Biblie planul de răscumpărare a omenirii de către Dumnezeu, sunt descrise într-un mod foarte variat diferite persoane şi caractere. Procedând astfel, Biblia prezintă informaţii bogate despre comportamentul şi tendinţele din vieţile oamenilor. Propriile noastre experienţe din viaţa de zi cu zi ne arată că aceste informaţii sunt mult mai descriptive şi mai pline de acurateţe cu privire la condiţia umană decât ar putea să o facă orice manual de psihologie. Multe dintre evenimentele istorice menţionate în Biblie au fost confirmate de surse din afara acesteia. Adesea, cercetările istorice arată că există multiple confirmări ale evenimentelor biblice prin intermediul surselor non-biblice pentru aceleaşi evenimente. În multe cazuri, Biblia s-a dovedit chiar a fi mult mai precisă din punct de vedere istoric decât alte dovezi extra-biblice. Cu toate acestea, Biblia nu este o carte de istorie, nici un tratat de psihologie, şi nici o revistă ştiinţifică. Biblia este descrierea pe care Dumnezeu ne-a dat-o despre cine este El, ce dorinţe şi planuri are El pentru omenire. Cea mai importantă componentă a acestei revelaţii constă în prezentarea felului cum oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu prin păcat, dar şi a felului cum Dumnezeu a decis să refacă comuniunea noastră cu El prin sacrificiul Fiului Său, Iisus Hristos, pe cruce. Nevoia noastră pentru mântuire nu se schimbă însă, dar nici dorinţa lui Dumnezeu de a ne împăca pe noi cu El. Biblia conţine o multitudine de informaţii acurate şi relevante pentru zilele noastre. Cel mai important mesaj al Bibliei – mântuirea – este aplicabil oriunde şi în orice moment din viaţa oamenilor. Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – nu va fi niciodată învechit, depăşit sau necesar de revizuit. Valorile culturale se schimbă, legile se schimbă, generaţiile de oameni vin şi pleacă – însă Cuvântul lui Dumnezeu este la fel de relevant şi aplicabil vieţilor noastre astăzi cum a fost încă din primul moment când a fost scris. Nu trebuie neapărat ca întreaga Scriptură să se aplice în mod explicit situaţiei din zilele noastre, însă întreaga Scriptura conţine adevărul pe care noi putem şi trebuie să îl aplicăm în vieţile noastre astăzi.

King’s Singers

Niste cantari interesante!